
PINUCCIU
Edito da Ideemultimediali - Nardò
Novembre 2002
I PRIMI CAPITOLI
I.
Comu fuèi ca Mesciu Giràsa,
faligname, truò 'nu stuèzzu ti tàula
ca chiangìa e ritìa comu 'n' agnone.
Nc'era 'na fiata...
- 'Nu Rre!
- Ti piensi tu!
E invece no! Nc'era 'na fiata 'nu stuèzzu ti tàula. Non era mancu lignàme
ti lussu. Era 'nu tàccaru, ti quiddhi ca lu iernu 'mpicci lu fuècu. No sacciu
comu fuèi, ma fattu stàe ca 'nu bellu giurnu 'stu stuèzzu ti tàula spìccia
ìntra 'lla putèca ti 'nu faligname, 'nu 'ecchiu, ca si chiamava mesciu 'Ntoni.
'Stu mesciu 'Ntoni tinìa la ponta ti lu nasu sempre rossa comu 'na giràsa,
tantu ca tutti lu chiamavanu mesciu Giràsa. Appena mesciu Giràsa 'èdde 'ddhu
stuèzzu ti tàula si priciò e cittu cittu zzaccò a strulicàre: - 'Sta tàula
s'è truàta giusta giusta: mo' la pigghiu e mi fazzu lu pete pi lu taulìnu.
Pigghiò la 'ccittòddha cu lla ndrezza, ma appena minò lu prima cuèrpu, rimase
cu llu 'razzu all'aria piccé 'ntèse 'na 'oce fina fina ca li ticìa: - Mi raccomandu:
no mi tare forte! No bi ticu ce scantu! A 'na 'utàta t'uecchi cuardò totta
la càmbira cu bbete ci era cuntatu, ma no bbedde ceddhi! Cuardò sotta 'lla
banca, e nienzi; cuardò ìntra n'armatiu ca stìa sempre chiusu, e nienzi; cuardò
ìntra 'llu saccu ti la secatura, e nienzi; si 'nfacciò ti la putèca cu cuarda
alla strata, e nienzi. Embè? - Si vete ca m'aggiu sunnatu. Scia' fatiamu,
vah. Pigghiò a ntorna la 'ccittòddha e minò 'nu beddhu cuèrpu allu tàccaru.
- Ahia! Ce ddulore! - critò a ntorna 'ddha 'oce mugnulòsa. 'Sta fiata mesciu
Giràsa rimase furminatu e appena si fitò cu parla a ntorna tìsse: - Ma ti
ddò è bissùta 'sta 'oce ca ha dittu ahia?... eppuru qua non c'è 'n'anima.
Tici ca gghè 'stu stuèzzu ti tàula? No pensu. Nà: quistu tàccaru ti fucalìre
gghè. Ci lu menu sobbra 'llu fuècu nc'è cu mi cucinu 'na pignata... E allora?
Tici ca nc'è scusu quarchetùnu scusu ìntra 'llu tàccaru? Ci gghè cusì, 'mara
a diddhu. Mo' lu sistemu iò! Lu 'nfirrò cu totte toi li manu e lu fiunduliciò
a nfacce 'llu parete. Poi si firmò cu sente ci cuntàva ceddhi. 'Spittò to'
minuti, e nienzi; cinque minuti, e nienzi; tece minuti, e nienzi! - Si vede
ca m'aggiu sunnatu! Scia' fatiamu, vah. E siccomu l'eranu 'inùte li parpitazioni
pi llu scantu, cu si rriànima zzaccò a cantare. Poi pigghiò la pialla cu mena
a pulitura lu stuèzzu ti tàula e 'ntèse a ntorna: - Spìcciala! Sta mi solletichi
tuttu! 'Sta fiata allu poru mesciu Giràsa li 'ènne ddavèru 'nu furmine! Quandu
aprìu l'uecchi si truò ssittatu a nterra. L'uecchi s'eranu strambicàti e la
ponta ti lu nasu ti rossa ca gghèra, s'era fatta a culore ti mustarda.
II.
Mesciu Giràsa li rricàla lu stuèzzu ti tàula a Geppettu, n'amicu sua. Quiddhu si lu pigghia cu si face 'nu pupu ti quiddhi ca sapinu ballare, cumbattìre cu lla spata e fare culitròmbule.
A 'ddhu frattiempu pigghia e tùzzanu alla porta. - Precu, si accomoda! - tisse lu faligname ca no tinìa mancu la forza cu si azza tisu. Allora trasìu ìntra 'lla putèca 'nu 'icchiarièddhu tuttu arzillu ca si chiamava Geppettu; ma li agnuni ti nanzi a casa, quandu 'ulìanu cu lli fàcinu scarfàre la capu, lu chiamavanu Ristòccia, piccé tinìa 'na parrucca gialla ca parìa propriu comu la ristòccia ti lu cranu. Geppettu era 'na capu càuta. Cuai a ci lu chiamava Ristòccia! Divintava 'na bestia, e non c'era versu cu llu calmi. - Mesciu 'Ntoni bongiornu - tisse Geppettu - ce 'sta faci ddhà 'nterra? - Nà, 'sta li 'mpàru li cose ti Diu alli furmicule! - Lu Signore cu ti bionda. - Ci ti nd'ha cacciatu ti casa, cumpare Geppettu? - Nà: l'anche! Mesciu 'Nto', so' bbinùtu cu ti cercu 'nu favore. - Timme ce cumandi e sarai servito - rispose lu faligname. - 'Stamatina m'è binuta a ncapu 'na cosa. - Ce cosa? - Era pinsatu cu mi fazzu 'nu beddhu pupu ti tàula; ma bellu: cu saccia ballare, cumbattìre cu lla spata e cu fazza culitròmbule. Poi cu 'stu pupu aggiu girare lu mundu, cu mi mbùscu 'nu stuèzzu ti pane e 'nu bicchieri ti mieru. Ce ndi piensi? - E brau Ristòccia! - critò la stessa 'oce ca no ssi capìa ti ddò 'inìa. Sintènduse chiamare Ristòccia, cumpare Geppettu pi lli niervi ddivintò russu co' 'nu peperussu, si 'utò allu faligname e li tìsse tuttu imbestialitu: - E piccé 'sta mi offendi? - Ci 'sta ti offende? - M'ha chiamatu Ristòccia!... - No so' statu iò. - E sì: mo' spiccia ca so' statu iò! Iò ticu ca si statu tu. - No! - Sì! - No. - Sì. Quantu cchiù scìanu cchiù si scarfàvanu, tantu ca a 'nu certu puntu ti li palore passàra alli fatti: si li zzaccàra a minare a botta ti scaranfatùre, muzzicàte e pezzicatùre a ddretu 'lla spaddha. Topu la llotta mesciu 'Ntoni si truò cu lla parrucca gialla ti Geppettu a mmanu, e Geppettu si truò cu lla parrucca 'ianca ti lu faligname a mbocca. - Tamme la parrucca mia! - critò mesciu 'Ntoni. - E tu tamme la mia, e stamu paci. Li to' 'icchiarièddhi, topu ca s'eranu pigghiàtu ognetùnu la parrucca sua, si 'mbrazzàra e giuràra ca rimanianu amici pi totta la vita. - Allora cumpare Geppettu, - tisse lu faligname cu fazza pace - ce piacere 'uèi ti me? - Mi sirvìa 'nu picchi ti tàula cu mmi fazzu lu pupu, mi la puèi ddare? Mesciu 'Ntoni, tuttu cuntente, scìu ti pressa cu pigghia 'ddhu tàccaru ca l'era fattu 'inìre lu trimulìzzu. Ma mentre 'sta lli lu tìa all'amicu, lu stuèzzu ti tàula dette 'na smandàta, si ndi scappò ti manu e scìu cu lli mena 'na botta, ma forte! sotta 'llu cinucchiu ti mesciu Geppettu. - Ahia! Mesciu 'Nto': cu 'stu grabbu rricàli la rrobba tu? 'N' addhu picca mi stuècchi l'anca!... - Ti giuru ca no so' statu iò! - E allora so' statu iò!... - Totta corpa ti 'stu tàccaru... - Certu ca nci corpa lu tàccaru: però te mi l'ha datu sobbra all'anca! - No so' statu iò! - Buciardu! - Geppettu cuètu cu lli palore, ci no ti chiamu Ristòccia!... - Ciucciu! - Ristòccia! - Bestia! - Ristòccia! - Facce ti scimmia! - Ristòccia! Alla terza fiata ca lu chiamò Ristòccia, Geppettu no bbedde cchiù, si minò susu 'llu faligname e... ndi vuei cuerpi? Ndi vuei mazzate? Dopu la guerra mesciu 'Ntoni si truò cu do' scaranfatùre ti cchiù sullu nasu, e quiddh'addhu cu do' buttuni ti menu allu giaccu. Cusì stìanu pari: si 'mbrazzàra e giuràra a ntorna ca rimanìanu amici pi totta la vita. Intantu, Geppettu si caricò lu stuèzzu ti tàula, ringraziò mesciu 'Ntoni e tuttu zzueppu comu scìa si ndi turnò a casa.
III.
Geppettu torna a casa
e zzacca subitu cu si face lu pupu e lu chiama Pinucciu.
Lu pupu zzacca a fare lu monellu.
La casa ti Geppettu era 'na stanza a pianu terra ca pigghiàva luce ti lu sottoscala. La mobiglia no putìa èssire cchiù semplice: 'na seggia fiacca, 'nu liettu ruttu e 'nu taulìnu scasciatu. A nfacce 'llu parete si 'itìa 'nu fucalìre cu llu fuècu 'mpicciàtu; ma lu fuècu era ddisignatu, e di coste nc'era ddisignata 'na pignata cu ll'acqua ca cruffulàva e lu fumu ca issìa, ca parìa fumu 'ddavèru. Comu trasìu a casa, Geppettu pigghiò subitu li fierri e si mese cu si fràbbica lu pupu. - Comu l'aggiu chiamare? - si tisse sulu sulu - 'Ògghiu cu llu chiamu Pinucciu. 'stu nome l'ha purtare furtuna. Aggiu canusciutu 'na famiglia sana ti Pinucci: Pinucciu lu sire, Pinuccia la mamma e Pinucci li fili, e si la passavanu tutti bona. Lu cchiù riccu circava la 'llimòsina. Topu ca l'era truàtu lu nome allu pupu, allora si mese sotta cu fatìa, e subitu li fece li capiddhi, poi la fronte e poi l'uecchi. Ficuratibe la meraviglia quandu, topu ca l'era fattu l'uecchi, si ddunò ca si cutulàvanu e lu cuardàvanu fissu fissu. Geppettu, quandu 'èdde 'st' uecchi ti tàula ca lu cuardavanu, tisse 'nu picca risentitu: - Uhei: uecchi ti tàccaru, ce 'sta cuardati? No rispose ceddhi. Allora, topu l'uecchi, li fece lu nasu; ma lu nasu, appena fattu, zzaccò a criscire: e crisci crisci, crisci crisci, divintò topu qualche minutu 'nu sorta ti nasone ca no spicciava mai. 'Ddhu poru tisgraziatu ti Geppettu si mintìa cu llu tagghia; ma cchiù lu tagghiàva e lu 'ncurtìa, cchiù 'ddhu nasu puntiddhùsu si 'llunghìa! Topu lu nasu, li fece l'occa. Ancora no ll'era mancu spicciàta ti fare, ca subitu 'ddh'occa zzaccò cu rrite e cu lu 'nsurta. - Spìcciala cu riti! - tisse Geppettu; ma co' se quandu ca 'sta parlava allu parete. - T'aggiu tittu spìcciala cu riti! - critò cu tanta ti 'oce. Allora l'occa spicciò ti ritire. Ma li cacciò tanta ti lengua. Geppettu, cu no si cuasta la sciurnata, fece finta ti nienzi e si mese a ntorna cu fatìa. Topu l'occa li fece lu iangarièddhu, poi lu cueddhu, li spaddhe, la panza, li 'razze e li manu. Comu l'era fattu li manu, Geppettu si truò senza parrucca a ncapu. Cuardò all'aria e ce bedde? 'Édde la parrucca gialla a mmanu 'llu pupu. - Pinucciu!... Mo' m'ha dare la parrucca! E Pinucciu, invece cu lli tàe la parrucca, si la mese a nfacce ca 'n'addhu picca more 'spissiàtu. Quandu si 'èdde pigghiatu pi fessa, a Geppettu li calò la malincunia, comu non era mai successu in vita sua: si 'utò a Pinucciu e li tisse: - Mìngali ti agnone! Ancora no t'aggiu spicciatu ti fare e già ha zzaccatu cu manchi ti rispettu a sìrita! E cusì no sciamu filu bueni, agnone mia: none propriu! E si stuciò 'na lacrima. L'eranu rimaste a fare l'anche e li pieti. Appena li spicciò ti fare li pieti Geppettu si 'ntèse 'rriàre 'na cagge sobbra 'lla ponta ti lu nasu. - Quistu mi mmeritu! - si tisse a 'ddhu puntu - Nc'era 'bbutu pinsare prima! Ormai è tardu! Poi pigghiò lu pupu ti sotta 'lli 'razze e lu 'mpuggiò a nterra, sull'astricu ti la stanza, cu llu fazza caminare. Pinucciu tinìa l'anche 'rrunciddhàte e no si fitàva cu si còtula, e Geppettu lu tinìa zzaccàtu pi manu cu lu 'mpara cu mente 'nu pete tretu l'addhu. Quandu l'anche s'eranu 'llintàte, Pinucciu zzaccò a caminare sulu e zzaccò a fucire a mienzu 'lla stanza; a 'nu certu puntu pigghiò la porta ti casa, zzumpò a mienzu 'lla strata e si 'ndi scappò. E lu poru Geppettu li fucìa a ddretu ma non ci lu 'rriàva, piccé quiddhu zanni ti Pinucciu scìa zumpandu co' 'na lepre, sbattendu li pieti sobbra 'lli chianche ti la strata; facìa 'nu rumore ca parìa 'na 'ecchia cu lli scarpuni ti tàula. - Zzaccàtilu! Zzaccàtilu! - critava Geppettu: ma la gente a mienzu 'lla strata ca 'itìa 'stu pupu ti tàula ca fucìa comu 'nu ciucciarieddhu, si firmava bbabbàta cu llu cuarda, e si cripàvanu, si tuccicàvanu, si pisciàvanu ti risi: rrobba cu non ci criti. Alla fine, crazie a Diu, si truò 'nu carabbinieri ca siccomu era 'ntìsu tutti 'ddhi criti, e si pinsava ca quarche ciucciu l'era scappatu allu patrunu, si chiantò a mienzu 'lla strata cu ll'anche 'perte, e pinsò convintu: - Qua ci no llu zzaccu iò, oce succete quarche disgrazia! Ma Pinucciu, quandu 'èdde ti lu luntanu ca lu carabbinieri li chiutìa la strata, li 'ènne lu pinsieri cu lli passa ti mienzu all'anche. Eh, ma li scìu fiacca. Lu carabbinieri, senza mancu cu ssi cotula, lu 'nfirrò nettu nettu pi nasu (era 'nu nasone fore misura, ca parìa fattu apposta cu bessa 'nfirràtu ti 'nu carabbinieri), e li lu tese a manu a Geppettu; Geppettu, giustu cu llu 'mpara, era 'ulùtu cu lli tira li 'recchie. Ma ficuratibe comu rimase quandu li 'recchie no lli li truò: e sapìti piccé no lli li truò? Piccé pi la pressa cu llu spìccia ti frabbicare s'era scirràtu cu lli li face! Allora lu zzaccò pi cuteddha e mentre ndi lu purtava a casa, cutulàndu la capu li tisse: - Passa subitu a casa. E quandu 'rriàmu stai pur tranquillu ca tiramu li cunti! Pinucciu quandu 'ntèse 'st'antifona si minò a nterra e no bbose cchiù cu camina. Intantu la solita gente pittècula e qualche scansafatìe si zzaccàvanu a riccugghìre a mienzu 'lla strata. Ci ca ticìa 'na cosa, ci ca ndi ticìa 'n'addha. - Poru pupu! - ticìanu certi - ha ragione ca no mbole cu torna a casa! Ci sape comu l'ha strigghiàre quiddhu scircumàtu ti Geppettu!... E l'addhi maligni ca ticìanu: - Quiddhu Geppettu pare tantu 'nu buenu cristianu! Ma cu lli agnuni è fiaccu ca fiaccu! Ci li làssanu 'ddhu poru pupu a manu sua è capace ca lu stocca!... Insomma tantu tìssera e tantu fècira, ca lu carabbinieri lassò liberu Pinucciu, e purtò a ngalera 'ddhu poru tisgraziatu ti Geppettu. Geppettu no ssapìa ce era ddire cu ssi difende, chiangìa comu 'n' aunièddhu, e mentre lu purtavanu allu carciru 'nnuticàva e 'nciarficiàva: - Scircumàtu ti figghiu! E pinsare ca aggiu fattu tanti sacrifici cu llu fazzu 'nu pupu per bene! Ma quistu mi mmeritu! Nc'era 'bbutu pinsare prima!... Quiddhu ca successe topu, gghè 'na storia ca nc'è cu non ci criti; ma comunque, ci 'ulìti cu la sintìti, mo' bi la contu.
Pinocchio ha incantato con la sua storia milioni di lettori in tutto il mondo,
dalla Russia al Vietnam, dalla Cina all'Etiopia. Le traduzioni non si contano,
come le trasposizioni teatrali e cinematografiche, gli spettacoli per marionette...
Ora anche il Salento ha un adattamento tutto suo: Pinucciu! Le colline toscane
si spianano nella macchia mediterranea, i corvi diventano "Piche",
e Mangiafuoco si trasforma in 'Mbaccafuècu. L'universalità dei
caratteri e la potenza del mito restano comunque inalterati.
